Biserica Crestina Adoram este chemata sa aduca lumina si adevar oamenilor care nu sunt mantuiti, in primul rand in comunitatea din care facem parte.

Ne orientam si catre oamenii care desi nascuti din nou, nu traiesc o viata spirituala de biruinta, ci de infranti.

Scopul bisericii noastre este ca fiecare membru sa traiasca o viata de inchinare reala si personala lui Dumnezeu, atat la biserica cat si acasa. Urmarim o partasie sincera intre noi, intelegerea nevoilor si sprijinirea atat in domeniu spiritual cat si material a membrilor. Urmarim ucenicizarea fiecarui membru, astfel incat fiecare sa traiasca o viata cat mai asemenatoare cu a lui Isus. Un scop declarat al echipei de conducere este slujirea oamenilor si nu invers. Pana la urma, toate converg spre o tinta: capacitatea de evanghelizare a fiecaruia din biserica. Oricare membru din biserica trebuie sa aiba capacitatea sa aduca alti oameni la mantuire.

Credem in unitatea, colaborarea si partasia intre biserici, dar totodata si in unicitatea si ungerea specifica pe care o da Dumnezeu in dreptul fiecareia. Biserica este implicata in actiuni social-educative, descoperind in acest fel tot mai mult dorinta si compasiunea inimii lui Dumnezeu pentru oamenii care nu-L cunosc pe El. Astfel perpectiva bisericii s-a schimbat: nu mai traim noi ci Cristos traieste in noi (Galateni 2:20), nu mai lucram noi pentru El ci El lucreaza prin noi (Filipeni 2:13), nu-L mai folosim pe El pentru scopurile noastre ci El traieste si actioneaza prin noi, pentru scopurile Lui.

Ne-am intrebat de multe ori cand a inceput. Un an in urma? Doi? Zece? Poate ca atunci cand ne-am nascut din nou. Probabil atunci s-a nascut si biserica. Am inceput aproximativ 15 oameni sa ne intalnim intr-o casa, alteori intr-un garaj (a se citi birou). Isus a pus in noi un gand, l-a pus si-n altii, si in scurta vreme ne-am mutat din casa intr-o fosta brutarie. In Iunie 2008 ne-am apucat de amenajat, de spart ziduri, pus rigips, tavane false, mochete. Ceea ce Domnul ne-a dat a fost peste puterile noastre de pricepere, eram un grup de tineri fara nici o persectiva, doar cu o incredintare si cu o incredere: “Dumnezeu va fi cu noi, Il iubim si vrem mai mult din El!” Prea putini ne-au dat vreo sansa. Dar ne-am increzut in Cel ce ne-a dat Sansa. Trecut nu avem prea mare, dar cu siguranta avem un viitor. Candva prin Februarie 2009 am avut primul program, in loc de scaune – galeti de lavabil, in loc de banci – rafturi de paine.

Astazi ne uitam in urma la acest scurt istoric, si-l vedem plin de calauziri, cotituri, confirmari, pe care nu le-am inteles la momentele respective. Am avut un Arhitect ce ne-a iubit mereu. Azi vedem mai clar, scuipatul Lui – neinteles de noi – ne-a deschis ochii. Poate nu vedem inca toate lucrurile deslusit, dar cu siguranta nu mai vedem copacii din fata noastra. Astazi nu mai suntem ce-am fost, suntem mai multi decat ne-am asteptat, suntem mai transformati de cat ne-am asteptat, si cel mai important, Il iubim si suntem iubiti de El mai mult decat ne-am asteptat. Astazi nu mai suntem intr-o brutarie, suntem intr-o fosta carmangerie, mai mare decat brutaria. Maine, cine stie? Loc nu mai e nici aici, dar va fi in locul pregatit de El.